Conjugation of căina
to wail, to lament Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | căinez |
| tu | căinezi |
| el / ea | căinează |
| noi | căinăm |
| voi | căinați |
| ei / ele | căinează |
Imperfect
| eu | căinam |
| tu | căinai |
| el / ea | căina |
| noi | căinam |
| voi | căinați |
| ei / ele | căinau |
Perfectul simplu
| eu | căinai |
| tu | căinași |
| el / ea | căină |
| noi | căinarăm |
| voi | căinarăți |
| ei / ele | căinară |
Mai mult ca perfectul
| eu | căinasem |
| tu | căinaseși |
| el / ea | căinase |
| noi | căinaserăm |
| voi | căinaserăți |
| ei / ele | căinaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să căinez |
| tu | să căinezi |
| el / ea | să căineze |
| noi | să căinăm |
| voi | să căinați |
| ei / ele | să căineze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | căinează |
| voi | căinați |
Negativ
| tu | nu nu căina |
| voi | nu nu căinați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a căina |
Gerunziu
| — | căinând |
Participiu
| — | căinat |