Conjugation of cânta
[kɨnˈta]third-person singular/plural present indicative Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | cânt |
| tu | cânți |
| el / ea | cântă |
| noi | cântăm |
| voi | cântați |
| ei / ele | cântă |
Imperfect
| eu | cântam |
| tu | cântai |
| el / ea | cânta |
| noi | cântam |
| voi | cântați |
| ei / ele | cântau |
Perfectul simplu
| eu | cântai |
| tu | cântași |
| el / ea | cântă |
| noi | cântarăm |
| voi | cântarăți |
| ei / ele | cântară |
Mai mult ca perfectul
| eu | cântasem |
| tu | cântaseși |
| el / ea | cântase |
| noi | cântaserăm |
| voi | cântaserăți |
| ei / ele | cântaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să cânt |
| tu | să cânți |
| el / ea | să cânte |
| noi | să cântăm |
| voi | să cântați |
| ei / ele | să cânte |
Imperativ
Afirmativ
| tu | cântă |
| voi | cântați |
Negativ
| tu | nu nu cânta |
| voi | nu nu cântați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a cânta |
Gerunziu
| — | cântând |
Participiu
| — | cântat |