Conjugation of bumbăci
to beat up Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | bumbăcesc |
| tu | bumbăcești |
| el / ea | bumbăcește |
| noi | bumbăcim |
| voi | bumbăciți |
| ei / ele | bumbăcesc |
Imperfect
| eu | bumbăceam |
| tu | bumbăceai |
| el / ea | bumbăcea |
| noi | bumbăceam |
| voi | bumbăceați |
| ei / ele | bumbăceau |
Perfectul simplu
| eu | bumbăcii |
| tu | bumbăciși |
| el / ea | bumbăci |
| noi | bumbăcirăm |
| voi | bumbăcirăți |
| ei / ele | bumbăciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | bumbăcisem |
| tu | bumbăciseși |
| el / ea | bumbăcise |
| noi | bumbăciserăm |
| voi | bumbăciserăți |
| ei / ele | bumbăciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să bumbăcesc |
| tu | să bumbăcești |
| el / ea | să bumbăcească |
| noi | să bumbăcim |
| voi | să bumbăciți |
| ei / ele | să bumbăcească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | bumbăcește |
| voi | bumbăciți |
Negativ
| tu | nu nu bumbăci |
| voi | nu nu bumbăciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a bumbăci |
Gerunziu
| — | bumbăcind |
Participiu
| — | bumbăcit |