Conjugation of buimăci
to astound Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | buimăcesc |
| tu | buimăcești |
| el / ea | buimăcește |
| noi | buimăcim |
| voi | buimăciți |
| ei / ele | buimăcesc |
Imperfect
| eu | buimăceam |
| tu | buimăceai |
| el / ea | buimăcea |
| noi | buimăceam |
| voi | buimăceați |
| ei / ele | buimăceau |
Perfectul simplu
| eu | buimăcii |
| tu | buimăciși |
| el / ea | buimăci |
| noi | buimăcirăm |
| voi | buimăcirăți |
| ei / ele | buimăciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | buimăcisem |
| tu | buimăciseși |
| el / ea | buimăcise |
| noi | buimăciserăm |
| voi | buimăciserăți |
| ei / ele | buimăciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să buimăcesc |
| tu | să buimăcești |
| el / ea | să buimăcească |
| noi | să buimăcim |
| voi | să buimăciți |
| ei / ele | să buimăcească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | buimăcește |
| voi | buimăciți |
Negativ
| tu | nu nu buimăci |
| voi | nu nu buimăciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a buimăci |
Gerunziu
| — | buimăcind |
Participiu
| — | buimăcit |