Conjugation of blănui
to fur Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | blănuiesc |
| tu | blănuiești |
| el / ea | blănuiește |
| noi | blănuim |
| voi | blănuiți |
| ei / ele | blănuiesc |
Imperfect
| eu | blănuiam |
| tu | blănuiai |
| el / ea | blănuia |
| noi | blănuiam |
| voi | blănuiați |
| ei / ele | blănuiau |
Perfectul simplu
| eu | blănuii |
| tu | blănuiși |
| el / ea | blănui |
| noi | blănuirăm |
| voi | blănuirăți |
| ei / ele | blănuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | blănuisem |
| tu | blănuiseși |
| el / ea | blănuise |
| noi | blănuiserăm |
| voi | blănuiserăți |
| ei / ele | blănuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să blănuiesc |
| tu | să blănuiești |
| el / ea | să blănuiască |
| noi | să blănuim |
| voi | să blănuiți |
| ei / ele | să blănuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | blănuiește |
| voi | blănuiți |
Negativ
| tu | nu nu blănui |
| voi | nu nu blănuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a blănui |
Gerunziu
| — | blănuind |
Participiu
| — | blănuit |