Conjugation of bezaconui
to commit crimes Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | bezaconuiesc |
| tu | bezaconuiești |
| el / ea | bezaconuiește |
| noi | bezaconuim |
| voi | bezaconuiți |
| ei / ele | bezaconuiesc |
Imperfect
| eu | bezaconuiam |
| tu | bezaconuiai |
| el / ea | bezaconuia |
| noi | bezaconuiam |
| voi | bezaconuiați |
| ei / ele | bezaconuiau |
Perfectul simplu
| eu | bezaconuii |
| tu | bezaconuiși |
| el / ea | bezaconui |
| noi | bezaconuirăm |
| voi | bezaconuirăți |
| ei / ele | bezaconuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | bezaconuisem |
| tu | bezaconuiseși |
| el / ea | bezaconuise |
| noi | bezaconuiserăm |
| voi | bezaconuiserăți |
| ei / ele | bezaconuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să bezaconuiesc |
| tu | să bezaconuiești |
| el / ea | să bezaconuiască |
| noi | să bezaconuim |
| voi | să bezaconuiți |
| ei / ele | să bezaconuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | bezaconuiește |
| voi | bezaconuiți |
Negativ
| tu | nu nu bezaconui |
| voi | nu nu bezaconuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a bezaconui |
Gerunziu
| — | bezaconuind |
Participiu
| — | bezaconuit |