Conjugation of autoregla
to self-regulate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | autoreglez |
| tu | autoreglezi |
| el / ea | autoreglează |
| noi | autoreglăm |
| voi | autoreglați |
| ei / ele | autoreglează |
Imperfect
| eu | autoreglam |
| tu | autoreglai |
| el / ea | autoregla |
| noi | autoreglam |
| voi | autoreglați |
| ei / ele | autoreglau |
Perfectul simplu
| eu | autoreglai |
| tu | autoreglași |
| el / ea | autoreglă |
| noi | autoreglarăm |
| voi | autoreglarăți |
| ei / ele | autoreglară |
Mai mult ca perfectul
| eu | autoreglasem |
| tu | autoreglaseși |
| el / ea | autoreglase |
| noi | autoreglaserăm |
| voi | autoreglaserăți |
| ei / ele | autoreglaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să autoreglez |
| tu | să autoreglezi |
| el / ea | să autoregleze |
| noi | să autoreglăm |
| voi | să autoreglați |
| ei / ele | să autoregleze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | autoreglează |
| voi | autoreglați |
Negativ
| tu | nu nu autoregla |
| voi | nu nu autoreglați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a autoregla |
Gerunziu
| — | autoreglând |
Participiu
| — | autoreglat |