Conjugation of autojustifica
to self-justify Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | autojustific |
| tu | autojustifici |
| el / ea | autojustifică |
| noi | autojustificăm |
| voi | autojustificați |
| ei / ele | autojustifică |
Imperfect
| eu | autojustificam |
| tu | autojustificai |
| el / ea | autojustifica |
| noi | autojustificam |
| voi | autojustificați |
| ei / ele | autojustificau |
Perfectul simplu
| eu | autojustificai |
| tu | autojustificași |
| el / ea | autojustifică |
| noi | autojustificarăm |
| voi | autojustificarăți |
| ei / ele | autojustificară |
Mai mult ca perfectul
| eu | autojustificasem |
| tu | autojustificaseși |
| el / ea | autojustificase |
| noi | autojustificaserăm |
| voi | autojustificaserăți |
| ei / ele | autojustificaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să autojustific |
| tu | să autojustifici |
| el / ea | să autojustifice |
| noi | să autojustificăm |
| voi | să autojustificați |
| ei / ele | să autojustifice |
Imperativ
Afirmativ
| tu | autojustifică |
| voi | autojustificați |
Negativ
| tu | nu nu autojustifica |
| voi | nu nu autojustificați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a autojustifica |
Gerunziu
| — | autojustificând |
Participiu
| — | autojustificat |