Conjugation of autocunoaște
to know oneself Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | autocunosc |
| tu | autocunoști |
| el / ea | autocunoaște |
| noi | autocunoaștem |
| voi | autocunoașteți |
| ei / ele | autocunosc |
Imperfect
| eu | autocunoșteam |
| tu | autocunoșteai |
| el / ea | autocunoștea |
| noi | autocunoșteam |
| voi | autocunoșteați |
| ei / ele | autocunoșteau |
Perfectul simplu
| eu | autocunoscui |
| tu | autocunoscuși |
| el / ea | autocunoscu |
| noi | autocunoscurăm |
| voi | autocunoscurăți |
| ei / ele | autocunoscură |
Mai mult ca perfectul
| eu | autocunoscusem |
| tu | autocunoscuseși |
| el / ea | autocunoscuse |
| noi | autocunoscuserăm |
| voi | autocunoscuserăți |
| ei / ele | autocunoscuseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să autocunosc |
| tu | să autocunoști |
| el / ea | să autocunoască |
| noi | să autocunoaștem |
| voi | să autocunoașteți |
| ei / ele | să autocunoască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | autocunoaște |
| voi | autocunoașteți |
Negativ
| tu | nu nu autocunoaște |
| voi | nu nu autocunoașteți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a autocunoaște |
Gerunziu
| — | autocunoscând |
Participiu
| — | autocunoscut |