Conjugation of articula
to articulate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | articulez |
| tu | articulezi |
| el / ea | articulează |
| noi | articulăm |
| voi | articulați |
| ei / ele | articulează |
Imperfect
| eu | articulam |
| tu | articulai |
| el / ea | articula |
| noi | articulam |
| voi | articulați |
| ei / ele | articulau |
Perfectul simplu
| eu | articulai |
| tu | articulași |
| el / ea | articulă |
| noi | articularăm |
| voi | articularăți |
| ei / ele | articulară |
Mai mult ca perfectul
| eu | articulasem |
| tu | articulaseși |
| el / ea | articulase |
| noi | articulaserăm |
| voi | articulaserăți |
| ei / ele | articulaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să articulez |
| tu | să articulezi |
| el / ea | să articuleze |
| noi | să articulăm |
| voi | să articulați |
| ei / ele | să articuleze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | articulează |
| voi | articulați |
Negativ
| tu | nu nu articula |
| voi | nu nu articulați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a articula |
Gerunziu
| — | articulând |
Participiu
| — | articulat |