Conjugation of arma
[arˈmə]to strengthen by adding reinforcement (e.g. armor, a mineshaft, etc.) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | armez |
| tu | armezi |
| el / ea | armează |
| noi | armăm |
| voi | armați |
| ei / ele | armează |
Imperfect
| eu | armam |
| tu | armai |
| el / ea | arma |
| noi | armam |
| voi | armați |
| ei / ele | armau |
Perfectul simplu
| eu | armai |
| tu | armași |
| el / ea | armă |
| noi | armarăm |
| voi | armarăți |
| ei / ele | armară |
Mai mult ca perfectul
| eu | armasem |
| tu | armaseși |
| el / ea | armase |
| noi | armaserăm |
| voi | armaserăți |
| ei / ele | armaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să armez |
| tu | să armezi |
| el / ea | să armeze |
| noi | să armăm |
| voi | să armați |
| ei / ele | să armeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | armează |
| voi | armați |
Negativ
| tu | nu nu arma |
| voi | nu nu armați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a arma |
Gerunziu
| — | armând |
Participiu
| — | armat |