Conjugation of aparține
to belong, to be part of, to pertain Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | aparțin |
| tu | aparții |
| el / ea | aparține |
| noi | aparținem |
| voi | aparțineți |
| ei / ele | aparțin |
Imperfect
| eu | aparțineam |
| tu | aparțineai |
| el / ea | aparținea |
| noi | aparțineam |
| voi | aparțineați |
| ei / ele | aparțineau |
Perfectul simplu
| eu | aparținui |
| tu | aparținuși |
| el / ea | aparținu |
| noi | aparținurăm |
| voi | aparținurăți |
| ei / ele | aparținură |
Mai mult ca perfectul
| eu | aparținusem |
| tu | aparținuseși |
| el / ea | aparținuse |
| noi | aparținuserăm |
| voi | aparținuserăți |
| ei / ele | aparținuseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să aparțin |
| tu | să aparții |
| el / ea | să aparțină |
| noi | să aparținem |
| voi | să aparțineți |
| ei / ele | să aparțină |
Imperativ
Afirmativ
| tu | aparține |
| voi | aparțineți |
Negativ
| tu | nu nu aparține |
| voi | nu nu aparțineți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a aparține |
Gerunziu
| — | aparținând |
Participiu
| — | aparținut |