Conjugation of antepune
to put or place something before something else Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | antepun |
| tu | antepui |
| el / ea | antepune |
| noi | antepunem |
| voi | antepuneți |
| ei / ele | antepun |
Imperfect
| eu | antepuneam |
| tu | antepuneai |
| el / ea | antepunea |
| noi | antepuneam |
| voi | antepuneați |
| ei / ele | antepuneau |
Perfectul simplu
| eu | antepusei |
| tu | antepuseși |
| el / ea | antepuse |
| noi | antepuserăm |
| voi | antepuserăți |
| ei / ele | antepuseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | antepusesem |
| tu | antepuseseși |
| el / ea | antepusese |
| noi | antepuseserăm |
| voi | antepuseserăți |
| ei / ele | antepuseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să antepun |
| tu | să antepui |
| el / ea | să antepună |
| noi | să antepunem |
| voi | să antepuneți |
| ei / ele | să antepună |
Imperativ
Afirmativ
| tu | antepune |
| voi | antepuneți |
Negativ
| tu | nu nu antepune |
| voi | nu nu antepuneți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a antepune |
Gerunziu
| — | antepunând |
Participiu
| — | antepus |