Conjugation of amorți
to benumb Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | amorțesc |
| tu | amorțești |
| el / ea | amorțește |
| noi | amorțim |
| voi | amorțiți |
| ei / ele | amorțesc |
Imperfect
| eu | amorțeam |
| tu | amorțeai |
| el / ea | amorțea |
| noi | amorțeam |
| voi | amorțeați |
| ei / ele | amorțeau |
Perfectul simplu
| eu | amorții |
| tu | amorțiși |
| el / ea | amorți |
| noi | amorțirăm |
| voi | amorțirăți |
| ei / ele | amorțiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | amorțisem |
| tu | amorțiseși |
| el / ea | amorțise |
| noi | amorțiserăm |
| voi | amorțiserăți |
| ei / ele | amorțiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să amorțesc |
| tu | să amorțești |
| el / ea | să amorțească |
| noi | să amorțim |
| voi | să amorțiți |
| ei / ele | să amorțească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | amorțește |
| voi | amorțiți |
Negativ
| tu | nu nu amorți |
| voi | nu nu amorțiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a amorți |
Gerunziu
| — | amorțind |
Participiu
| — | amorțit |