Conjugation of abjura
abʒuˈrathird-person singular simple perfect indicative of abjura Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | abjur |
| tu | abjuri |
| el / ea | abjură |
| noi | abjurăm |
| voi | abjurați |
| ei / ele | abjură |
Imperfect
| eu | abjuram |
| tu | abjurai |
| el / ea | abjura |
| noi | abjuram |
| voi | abjurați |
| ei / ele | abjurau |
Perfectul simplu
| eu | abjurai |
| tu | abjurași |
| el / ea | abjură |
| noi | abjurarăm |
| voi | abjurarăți |
| ei / ele | abjurară |
Mai mult ca perfectul
| eu | abjurasem |
| tu | abjuraseși |
| el / ea | abjurase |
| noi | abjuraserăm |
| voi | abjuraserăți |
| ei / ele | abjuraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să abjur |
| tu | să abjuri |
| el / ea | să abjure |
| noi | să abjurăm |
| voi | să abjurați |
| ei / ele | să abjure |
Imperativ
Afirmativ
| tu | abjură |
| voi | abjurați |
Negativ
| tu | nu nu abjura |
| voi | nu nu abjurați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a abjura |
Gerunziu
| — | abjurând |
Participiu
| — | abjurat |