Conjugation of abjudeca
abʒudeˈkathird-person singular simple perfect indicative of abjudeca Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | abjudec |
| tu | abjudeci |
| el / ea | abjudecă |
| noi | abjudecăm |
| voi | abjudecați |
| ei / ele | abjudecă |
Imperfect
| eu | abjudecam |
| tu | abjudecai |
| el / ea | abjudeca |
| noi | abjudecam |
| voi | abjudecați |
| ei / ele | abjudecau |
Perfectul simplu
| eu | abjudecai |
| tu | abjudecași |
| el / ea | abjudecă |
| noi | abjudecarăm |
| voi | abjudecarăți |
| ei / ele | abjudecară |
Mai mult ca perfectul
| eu | abjudecasem |
| tu | abjudecaseși |
| el / ea | abjudecase |
| noi | abjudecaserăm |
| voi | abjudecaserăți |
| ei / ele | abjudecaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să abjudec |
| tu | să abjudeci |
| el / ea | să abjudece |
| noi | să abjudecăm |
| voi | să abjudecați |
| ei / ele | să abjudece |
Imperativ
Afirmativ
| tu | abjudecă |
| voi | abjudecați |
Negativ
| tu | nu nu abjudeca |
| voi | nu nu abjudecați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a abjudeca |
Gerunziu
| — | abjudecând |
Participiu
| — | abjudecat |