Conjugation of ține
ˈt͡si.neto be a part of a whole, to be subordinate in a system, to belong Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | țin |
| tu | ții |
| el / ea | ține |
| noi | ținem |
| voi | țineți |
| ei / ele | țin |
Imperfect
| eu | țineam |
| tu | țineai |
| el / ea | ținea |
| noi | țineam |
| voi | țineați |
| ei / ele | țineau |
Perfectul simplu
| eu | ținui |
| tu | ținuși |
| el / ea | ținu |
| noi | ținurăm |
| voi | ținurăți |
| ei / ele | ținură |
Mai mult ca perfectul
| eu | ținusem |
| tu | ținuseși |
| el / ea | ținuse |
| noi | ținuserăm |
| voi | ținuserăți |
| ei / ele | ținuseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să țin |
| tu | să ții |
| el / ea | să țină |
| noi | să ținem |
| voi | să țineți |
| ei / ele | să țină |
Imperativ
Afirmativ
| tu | ține |
| voi | țineți |
Negativ
| tu | nu nu ține |
| voi | nu nu țineți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a ține |
Gerunziu
| — | ținând |
Participiu
| — | ținut |