Conjugation of țigăni
ˌt͡si.ɡəˈnito insist or bother too much about obtaining something, especially in an ungracious or impolite manner Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | țigănesc |
| tu | țigănești |
| el / ea | țigănește |
| noi | țigănim |
| voi | țigăniți |
| ei / ele | țigănesc |
Imperfect
| eu | țigăneam |
| tu | țigăneai |
| el / ea | țigănea |
| noi | țigăneam |
| voi | țigăneați |
| ei / ele | țigăneau |
Perfectul simplu
| eu | țigănii |
| tu | țigăniși |
| el / ea | țigăni |
| noi | țigănirăm |
| voi | țigănirăți |
| ei / ele | țigăniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | țigănisem |
| tu | țigăniseși |
| el / ea | țigănise |
| noi | țigăniserăm |
| voi | țigăniserăți |
| ei / ele | țigăniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să țigănesc |
| tu | să țigănești |
| el / ea | să țigănească |
| noi | să țigănim |
| voi | să țigăniți |
| ei / ele | să țigănească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | țigănește |
| voi | țigăniți |
Negativ
| tu | nu nu țigăni |
| voi | nu nu țigăniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a țigăni |
Gerunziu
| — | țigănind |
Participiu
| — | țigănit |