Conjugation of șănțui
to dig a ditch Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | șănțuiesc |
| tu | șănțuiești |
| el / ea | șănțuiește |
| noi | șănțuim |
| voi | șănțuiți |
| ei / ele | șănțuiesc |
Imperfect
| eu | șănțuiam |
| tu | șănțuiai |
| el / ea | șănțuia |
| noi | șănțuiam |
| voi | șănțuiați |
| ei / ele | șănțuiau |
Perfectul simplu
| eu | șănțuii |
| tu | șănțuiși |
| el / ea | șănțui |
| noi | șănțuirăm |
| voi | șănțuirăți |
| ei / ele | șănțuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | șănțuisem |
| tu | șănțuiseși |
| el / ea | șănțuise |
| noi | șănțuiserăm |
| voi | șănțuiserăți |
| ei / ele | șănțuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să șănțuiesc |
| tu | să șănțuiești |
| el / ea | să șănțuiască |
| noi | să șănțuim |
| voi | să șănțuiți |
| ei / ele | să șănțuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | șănțuiește |
| voi | șănțuiți |
Negativ
| tu | nu nu șănțui |
| voi | nu nu șănțuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a șănțui |
Gerunziu
| — | șănțuind |
Participiu
| — | șănțuit |