Conjugation of întreba
third-person singular/plural present indicative Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | întreb |
| tu | întrebi |
| el / ea | întreabă |
| noi | întrebăm |
| voi | întrebați |
| ei / ele | întreabă |
Imperfect
| eu | întrebam |
| tu | întrebai |
| el / ea | întreba |
| noi | întrebam |
| voi | întrebați |
| ei / ele | întrebau |
Perfectul simplu
| eu | întrebai |
| tu | întrebași |
| el / ea | întrebă |
| noi | întrebarăm |
| voi | întrebarăți |
| ei / ele | întrebară |
Mai mult ca perfectul
| eu | întrebasem |
| tu | întrebaseși |
| el / ea | întrebase |
| noi | întrebaserăm |
| voi | întrebaserăți |
| ei / ele | întrebaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să întreb |
| tu | să întrebi |
| el / ea | să întrebe |
| noi | să întrebăm |
| voi | să întrebați |
| ei / ele | să întrebe |
Imperativ
Afirmativ
| tu | întreabă |
| voi | întrebați |
Negativ
| tu | nu nu întreba |
| voi | nu nu întrebați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a întreba |
Gerunziu
| — | întrebând |
Participiu
| — | întrebat |