Indicativ
Prezent
| eu | întăresc |
| tu | întărești |
| el / ea | întărește |
| noi | întărim |
| voi | întăriți |
| ei / ele | întăresc |
Imperfect
| eu | întăream |
| tu | întăreai |
| el / ea | întărea |
| noi | întăream |
| voi | întăreați |
| ei / ele | întăreau |
Perfectul simplu
| eu | întării |
| tu | întăriși |
| el / ea | întări |
| noi | întărirăm |
| voi | întărirăți |
| ei / ele | întăriră |
Mai mult ca perfectul
| eu | întărisem |
| tu | întăriseși |
| el / ea | întărise |
| noi | întăriserăm |
| voi | întăriserăți |
| ei / ele | întăriseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să întăresc |
| tu | să întărești |
| el / ea | să întărească |
| noi | să întărim |
| voi | să întăriți |
| ei / ele | să întărească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | întărește |
| voi | întăriți |
Negativ
| tu | nu nu întări |
| voi | nu nu întăriți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a întări |
Gerunziu
| — | întărind |
Participiu
| — | întărit |