Conjugation of încartirui
to quarter Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | încartiruiesc |
| tu | încartiruiești |
| el / ea | încartiruiește |
| noi | încartiruim |
| voi | încartiruiți |
| ei / ele | încartiruiesc |
Imperfect
| eu | încartiruiam |
| tu | încartiruiai |
| el / ea | încartiruia |
| noi | încartiruiam |
| voi | încartiruiați |
| ei / ele | încartiruiau |
Perfectul simplu
| eu | încartiruii |
| tu | încartiruiși |
| el / ea | încartirui |
| noi | încartiruirăm |
| voi | încartiruirăți |
| ei / ele | încartiruiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | încartiruisem |
| tu | încartiruiseși |
| el / ea | încartiruise |
| noi | încartiruiserăm |
| voi | încartiruiserăți |
| ei / ele | încartiruiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să încartiruiesc |
| tu | să încartiruiești |
| el / ea | să încartiruiască |
| noi | să încartiruim |
| voi | să încartiruiți |
| ei / ele | să încartiruiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | încartiruiește |
| voi | încartiruiți |
Negativ
| tu | nu nu încartirui |
| voi | nu nu încartiruiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a încartirui |
Gerunziu
| — | încartiruind |
Participiu
| — | încartiruit |