Indicativ
Prezent
| eu | încânt |
| tu | încânți |
| el / ea | încântă |
| noi | încântăm |
| voi | încântați |
| ei / ele | încântă |
Imperfect
| eu | încântam |
| tu | încântai |
| el / ea | încânta |
| noi | încântam |
| voi | încântați |
| ei / ele | încântau |
Perfectul simplu
| eu | încântai |
| tu | încântași |
| el / ea | încântă |
| noi | încântarăm |
| voi | încântarăți |
| ei / ele | încântară |
Mai mult ca perfectul
| eu | încântasem |
| tu | încântaseși |
| el / ea | încântase |
| noi | încântaserăm |
| voi | încântaserăți |
| ei / ele | încântaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să încânt |
| tu | să încânți |
| el / ea | să încânte |
| noi | să încântăm |
| voi | să încântați |
| ei / ele | să încânte |
Imperativ
Afirmativ
| tu | încântă |
| voi | încântați |
Negativ
| tu | nu nu încânta |
| voi | nu nu încântați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a încânta |
Gerunziu
| — | încântând |
Participiu
| — | încântat |