Conjugation of împlini
to complete, fulfill Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | împlinesc |
| tu | împlinești |
| el / ea | împlinește |
| noi | împlinim |
| voi | împliniți |
| ei / ele | împlinesc |
Imperfect
| eu | împlineam |
| tu | împlineai |
| el / ea | împlinea |
| noi | împlineam |
| voi | împlineați |
| ei / ele | împlineau |
Perfectul simplu
| eu | împlinii |
| tu | împliniși |
| el / ea | împlini |
| noi | împlinirăm |
| voi | împlinirăți |
| ei / ele | împliniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | împlinisem |
| tu | împliniseși |
| el / ea | împlinise |
| noi | împliniserăm |
| voi | împliniserăți |
| ei / ele | împliniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să împlinesc |
| tu | să împlinești |
| el / ea | să împlinească |
| noi | să împlinim |
| voi | să împliniți |
| ei / ele | să împlinească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | împlinește |
| voi | împliniți |
Negativ
| tu | nu nu împlini |
| voi | nu nu împliniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a împlini |
Gerunziu
| — | împlinind |
Participiu
| — | împlinit |