Conjugation of împărăți
to reign Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | împărățesc |
| tu | împărățești |
| el / ea | împărățește |
| noi | împărățim |
| voi | împărățiți |
| ei / ele | împărățesc |
Imperfect
| eu | împărățeam |
| tu | împărățeai |
| el / ea | împărățea |
| noi | împărățeam |
| voi | împărățeați |
| ei / ele | împărățeau |
Perfectul simplu
| eu | împărății |
| tu | împărățiși |
| el / ea | împărăți |
| noi | împărățirăm |
| voi | împărățirăți |
| ei / ele | împărățiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | împărățisem |
| tu | împărățiseși |
| el / ea | împărățise |
| noi | împărățiserăm |
| voi | împărățiserăți |
| ei / ele | împărățiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să împărățesc |
| tu | să împărățești |
| el / ea | să împărățească |
| noi | să împărățim |
| voi | să împărățiți |
| ei / ele | să împărățească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | împărățește |
| voi | împărățiți |
Negativ
| tu | nu nu împărăți |
| voi | nu nu împărățiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a împărăți |
Gerunziu
| — | împărățind |
Participiu
| — | împărățit |