Conjugation of împăciui
to pacify Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | împăciuiesc |
| tu | împăciuiești |
| el / ea | împăciuiește |
| noi | împăciuim |
| voi | împăciuiți |
| ei / ele | împăciuiesc |
Imperfect
| eu | împăciuiam |
| tu | împăciuiai |
| el / ea | împăciuia |
| noi | împăciuiam |
| voi | împăciuiați |
| ei / ele | împăciuiau |
Perfectul simplu
| eu | împăciuii |
| tu | împăciuiși |
| el / ea | împăciui |
| noi | împăciuirăm |
| voi | împăciuirăți |
| ei / ele | împăciuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | împăciuisem |
| tu | împăciuiseși |
| el / ea | împăciuise |
| noi | împăciuiserăm |
| voi | împăciuiserăți |
| ei / ele | împăciuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să împăciuiesc |
| tu | să împăciuiești |
| el / ea | să împăciuiască |
| noi | să împăciuim |
| voi | să împăciuiți |
| ei / ele | să împăciuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | împăciuiește |
| voi | împăciuiți |
Negativ
| tu | nu nu împăciui |
| voi | nu nu împăciuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a împăciui |
Gerunziu
| — | împăciuind |
Participiu
| — | împăciuit |